Slava Domnului (64)

    -Suntem duhovnicești sufletești și trupești. (duh, suflet, trup)

   Dacă „Slava Domnului, Isus Hristos” strălucește desăvârșit în „duhul” celui născut din nou, cu ADN-ul Tatălui în Hristos și cu natura, ori firea Lui dumnezeiască, este cu putință să strălucească Slava Lui și în sufletescul și trupescul fiului Său. Dar să înțelegem deosebirea: -Duhul nostru a fost născut din nou, la Cruce, dar sufletul a fost doar înfiat în familia Tatălui și el trebuie să fie învățat, regenerat, transformat prin înnoirea minții, care a fost condusă de dumnezeul veacului acesta adamic, cu trăirea lui separat de Dumnezeul nostru ceresc și drept. El a trait doar suflet și trup, condus de instinctele lui din pomul cunoașteri binelui și răului. Dar Dumnezeu avea Soluția salvării omului căzut, în Hristos, care prin duhul omului a intrat din nou în releție cu omul, la Cruce. Prin credință în lucrarea Crucii, duhul  mort, adică despărțit de Dumnezeu, a venit la viață, fiind născut și nu creat cum era Adam. Adică are „natura” Tatălui, ADN-ul Lui, iar Duhul Domnului, acum făcut „una” cu duhul omului născut din nou, preia conducerea persoanei nou născută ca să schimbe trăirea sufletească, într-o trăire și viață duhovnicească, cristică. Prin Cuvântul Adevărului adevărat, sufletul cu mintea, sentimentele și voința lui, se schimbă. Duhul Sfânt prin natura, ADN-ul celui născut din nou dă putere fiului să-și schimbe viața, comportamentul moștenit din natura adamică păcătoasă, cu natura lui Hristos, natura Tatălui nostru ai cărui fii suntem prin naștere în Hristos, având neprihănirea Lui. Această lucrare nu s-a realizat spontan la fel ca nașterea din nou, doar când am crezut. . Căci aici suntem și noi împreună lucrători cu Dumnezeu la schimbarea și alinierea sufletului nostru la Duh. Primim Cuvânt din Evanghelie și-l plantăm, Îl semănăm în inimă și-n mintea noastră apoi îl punem în practică, în trăire, în umblare, iar vechile lucruri, obiceiuri, reguli și tradiții le scoatem afară rând pe rând. Procesul acesta depinde de noi cât va fi de lung, ori de scurt. Tatăl ne-a dat Împărăția și nu ne-o va lua înapoi, dar dorința Lui este ca și sufletul și trupul să trăiască biruința  Crucii Lui și în suflet și în trup. Isus ne-a asigurat biruința Lui, noi o primim schimbându-ne mintea …

   Romani 6:10-14. „Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu. 11. Tot așa și voi socotiți-vă morți față de păcat, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Isus, [Domnul nostru]. 12. Așadar, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui. 13. Să nu mai dați păcatului mădularele voastre, ca unelte ale nedreptății, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca înviați din morți, și dați-I lui Dumnezeu mădularele voastre, ca unelte ale dreptății! 14. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.” ------Doar prin Duhul vom reuși să omorâm faptele firii pământești și nu prin regulile religiei, prin viclenia căreia te învîrți mereu în a nu face azi, până mâine iar. Aceasta-i înșelarea satanei… Dar datorită biruinței Domnului Isus, este cu putință, ca Slava Domnului să strălucească și în suflet și în trup, printr-o relație de Duh cu El. Amin! (va urma)